Jollie

A fost primul personaj pe care l-am creat. Semana foarte mult cu mine. Acum nu mai seamana. Pentru ca a crescut....adica, s-a maturizat. Si Jollie venea atunci din "Poveste". O poveste pe care ar fi vrut sa o traiasca, asa cum isi doreste cam orice adolescent sa traiasca. Si ca mai orice vis de atunci...s-a pierdut pe undeva, pe drumul unei maturizari, spun unii - timpurii-, fara a se materializa. Sau, cel putin, asa credea ea pe atunci. Intre timp, si-a dat seama ca din povestea aceea de demult a invatat foarte multe. Tot intre timp, si-a dat seama ca dragostea nu inseamna flori pe un camp, nici stele pe cer, ci mult mai mult si mult mai altceva.

Pe-atunci, Jollie adora sa poarte discutii interminabile cu ea sau cu prietenii ei de atunci, despre nimic, neant si infinit, despre evanescent, efervescent si nemaiintalnit, despre dragoste, demoni si ingeri. Pe atunci, Jollie nu vedea decat in alb si negru si nu credea in tonurile de gri.

Apoi Jollie a trebuit sa invete sa scrie, nu despre nimic, infinit si iubiri, ci despre ceva. Si si-a pierdut pasiunea pentru introspectiile infinite. Pentru ca si-a dat seama ca, desi ele o purtau spre o lume a idealurilor in care nimeni nu putea intra decat in vis, ele o tineau tintuita in loc. In locul in care doar visele erau frumoase. Acum, Jollie stie ca viata e frumoasa cu tot ce are ea. Si tot din cauza povestilor, a invatat sa-i fie un pic frica de moarte. Si sa iubeasca deopotriva viata reala si moartea din vis carora se abandoneaza, vadit inconstient, mereu ... mereu.

Dar destul despre primul meu personaj. "Jollie's Diary" e despre viata. E cu povesti. E pentru vis. E pentru viata si moarte, in realitate si vis, deopotriva.